Blog.tabu.ro Blogs Master Site Feed Comments

by: Cristina Bazavan

Tue, 16 Mar 2010 19:43:59 +0000

draga ana,
timp de 5 ani am lucrat pentru europa fm (am fct parte din echipa care a creat europa fm) statie care face parte din trustul Lagardere (EDI Romania e o filiala Lagardere) si era f corporatie.

am avut momente cind am muncit de la 8 dimineata pina la 12 noaptea. uneori si 2-3 dimineata.
dar am facut totul cu foarte multa pasiune si mi-a fost drag fiecare moment petrecut la munca.
daca nu mi-ar fi placut, as fi plecat.
de fapt cred ca asta e problema ta, poate ca nu-ti place ceea ce faci ori cu cine faci.

la revista, sunt zile (multe) cind incepem munca la 9 dimineata si o terminam mult dupa miezul noptii.

ce-i drept, ca sef, nu apreciez cantitatea (nr orelor petrecute la birou), ci calitatea muncii. dar in meseria noastra (or in fostul meu job) cind toata lumea se distreaza, noi muncim mai cu foc ca sa-i inveselim.

eu sunt impacata cu gindul ca voi credeti ca la o revista e “parfum de tei”. atit timp cit va place ceea ce cititi, nici nu e important sa stiti cita munca e in spate.

by: suzi

Tue, 16 Mar 2010 11:05:19 +0000

dar daca l-am vazut si tot mai cred?

by: ana

Tue, 16 Mar 2010 10:49:07 +0000

“cine ma stie de multi ani, stie ca si eu am fost (uneori simt ca nu m-am vindecat) workaholica si ca ritmul meu de munca e f f ridicat.”
am citat din ce ai scris mai sus pentru ca vreau sa pornesc de la asta in ceea ce voi scrie.
Sa fii workaholic la o revista cred ca e putin diferit de ceea ce inseamna sa fii workaholic intr o corporatie. Mai ales cand deadline urile nu ti le alegi singur, ci iti sunt impuse, mai ales cand “ce faci si daca faci in timp” constituie indicatorul tau de performanta. In corporatiile din Romania, eficienta nu se masoara in ce faci la birou ci mai degraba in cat stai la birou, cat de mult te dedici serviciului si asa mai departe. Lucrez intr-o firma destul de cunoscuta in Romania si iti pot spune ca seful meu apreciaza timpul pe care ti l dedici la birou (ore peste program si week end). Cand lumea vrea sa plece la 6.30 (o ora normala) se uita pe sub lentilele ochelarilor si spune “este abia jumatatea zilei, unde plecati???”… Asa ca, totul este discutabil.. Am o colega care munceste poate mai mult decat fata care a murit; si toti ii spuneam ca exagereaza, ca e prea mult. Se imbolnaveste, face alergii, are intepaturi in inima dar nu face nimik in sensul asta pentru ca vrea sa demonstreze ca si merita promovarea. Asa ca adevarul este la mijloc; si sefii pun presiune pe oameni dar si oamenii isi testeaza limitele…
O zi buna!
Un angajat dintr-o corporatie

by: diana

Tue, 16 Mar 2010 06:11:47 +0000

si daca nici nu l-am vazut si nici nu cred in forever love/mariage ?

by: Cristina Bazavan

Mon, 15 Mar 2010 19:21:52 +0000

citeste articolul de la link.
tabu a publicat inca de acum 8 luni un articol serios si documentat pe tema mortii ralucai stroescu.

ce incerc eu sa fac pe blogul meu e doar sa pun problema corect. sa privim toate aspectele problemei; daca ne ascundem dupa deget, nu ajungem nicaieri. nu e doar angajatorul vinovat in situatiile acestea.

cine ma stie de multi ani, stie ca si eu am fost (uneori simt ca nu m-am vindecat) workaholica si ca ritmul meu de munca e f f ridicat.

dar, cum am mai spus, stiu ca e decizia mea cit si cum muncesc.

by: Mara

Mon, 15 Mar 2010 15:31:32 +0000

scuze, Cristina
dar chiar e un fenomen negativ ceea ce se intampla cu acesti oameni mai mult sau mai putin bolnavi care mor si/din cauza suprasolicitarii la locul de munca.
Cum spuneai nu te obliga nimeni sa muncesti ca nebunul, dar dk nu ai de ales… ai prefera sa ramai pe strazi pentru k nu ai cu ce sa platesti chiria decat sa rezolvi o multime de chestii suplimentare la munca?
Este un lux sa-ti poti permite sa-ti dai demisia!

te cred ca muncesti foarte mult, dar poate organismul tau este mai rezistent!

Ma astept de la o revista ca a voastra la altceva: sa traga niste semnale de alarma, sa traga angajatorii la raspundere, sa se faca niste legi…

Pari nepasatoare fata de aceste drame si probabil cele care vor urma…

by: Cristina Bazavan

Mon, 15 Mar 2010 09:40:35 +0000

stiu foarte bine ce spui marius, e unul dintre motivele pentru care m-am “lasat” de radio:)

si eu cred ca e alegerea noastra si ca suntem responsabili pentru ce alegem

by: Marius

Mon, 15 Mar 2010 07:46:58 +0000

Nu cred ca i-a pus nimeni pistolul la tampla sa stea la serviciu. Si nimeni nu a legat-o cu lanturi de postul ala - chiar daca piata joburilor e pe burta acum, mai bine fara job o vreme decat mort (parerea mea).
In primul rand, fiecare trebuie sa aiba grija de el. Daca se stia cu probleme (mai ales cardiace), trebuia sa stie sa spuna stop, indiferent cate statistici aveau de facut acolo la Ipsos. La fel si in cazul Ralucai.
Poate suna meschin, dar eu asa cred.
Am fost intr-o situatie asemanatoare lor (si tie, Cristina) acum cativa ani, cand lucram la o revista “glossy pocket”. Saptamanile de predare de acolo mi-au declansat o boala (descoperita mai tarziu), cu semne cardiace puternice. Peste doua saptamani de la aparitia lor, puneam demisia pe birou si pa. Nu vreau sa mor eroic, pe front - e semn de lasitate? Si daca da - so what?
Vreau sa vad lumea prin ochii unui nonagenar. Asta e alegerea mea.

by: bono

Sun, 14 Mar 2010 11:07:34 +0000

ba dar asta e urata rau de tot…nici daca o desenam pe calculator nu reuseam sa o scot atat de urata. Sigur are o impresie foarte buna despre ea. coana Daniela din moldova, cand eram mic si vizitam moldova ma duceau astia la mormantul veronicai micle…o curva ordinara care umpluse tot iasul de sifilis. o fi fost cumva o inteligenta sclipitoare??? nu, era o curva care se combinase cu eminescu si toata lumea se duce sa “o vada”. Oricum, odioasa poza, nu mai postati asa ceva ca o sa am cosmaruri la noapte.

by: Cristina Bazavan

Sat, 13 Mar 2010 22:36:38 +0000

ok, am inteles. esti fudul si nepoliticos.

ti-am lasat comentariul ca sa nu crezi ca am ceva cu tine, dar nu-mi consum timpul sa te googalesc, no offence

by: Béranger

Sat, 13 Mar 2010 22:33:03 +0000

Să mă prezint? Adică nume și prenume? Erau cândva pe primul blog al meu, beranger.org, acum nu sunt pe beranger.tumblr.com, dar cine vrea să afle mai multe despre Béranger poate găsi o cale, chiar dacă nu este jurnalist de investigații

by: oana

Sat, 13 Mar 2010 21:55:18 +0000

Draga mea, aberezi. Sincer. Stiu ce vorbesc pentru a eram cu fata asta in birou (careia toti ii spuneam Carmen, nu Ramona) atunci cand a cazut jos, atunci cand o colega i-a facut masaj cardiac si atunci cand timp de doua ore paramedicii au incercat sa o salveze.

Cu totii eram si suntem extrem de stresati dupa saptamani de lucru extenuant, dupa luni in care siguranta job-ului ne-a fost pusa la indoiala in urma “restructurarilor”, dupa ce unii colegi au fost concediati iar cei ramasi au trebuit sa preia proiecte peste proiecte, dupa ce ni se spune in mod direct sau indirect ca suntem cat se poate de usor de inlocuit cu “orice om de pe strada”…

Poate pentru tine este usor sa renunti la un job daca nu iti convin conditiile, dar pentru Carmen tot salariul se ducea pe rate si credite, iar in plus mai avea si doi copii de hranit; crezi ca ii era usor sa-si gaseasca un alt loc de munca in conditiile de azi? Mai gandeste-te!

Cu multa tristete,
Oana

by: uberVU - social comments

Sat, 13 Mar 2010 21:46:33 +0000

Social comments and analytics for this post…

This post was mentioned on Twitter by mikapana: RT @cristinabazavan: ce trist ca n-am invatat, jurnalistic, nimik din cazul Raluca Stroescu. Ramona Circiu n-a murit de prea multa munca http://tiny.cc/pC3yy...

by: Codin Orășeanu

Sat, 13 Mar 2010 20:59:57 +0000

înainte de comenta am citit articolul din link-ul postat de tine.

consider postul tau puțin tendențios. afirmi că “e o greseala aici. Raluca a murit pentru ca avea diabet”. nu scrie în nici o analiză că ea ar fi murit de diabet.

îmi permit să spun că faci o confuzie de termeni. medical vorbind, ea avea diabet. fapt ce ar fi putut să conducă la decesul ei oricând dacă nu ar fi respectat o serie de indicații, dar chiar și așa nu există garanții sută la sută. continui cu o întrebare. știi că stresul este cea mai frecventă cauză în apariția diabetului la oamenii cu vârste cuprinse între 30 și 45 de ani?

referitor la comentariul tău asupra voinței și libertății noastre de a accepta un loc de muncă în care am fi “supra munciți”. îmi permit, din nou, să spun că faci o confuzie. Oamenii au liberatatea de a alege, dar această liberatate de a alege nu este niciodată totală. de cele mai multe ori ești contrțns de o serie de factori de ordin socio-econimc care te forțează să accepți un loc de muncă. nu mă pot decât bucura dacă nu este cazul tău. dar de aici până la a generaliza este cale lungă. mi-am permis această ultimă remarcă deoarece mă aflu într-o situație mai mult decțt relaxată - veșnicul colaborator, fără un job stabil.

ca ultimă idee. cred că nu numai articolele de print, dar chiar și posturile care tratează o problemă atât de sensibilă, ar trebui mai bine documentate.

by: Cristina Bazavan

Sat, 13 Mar 2010 20:59:52 +0000

eu nu acuz pe nimeni, spun doar ca e o decizie a fiecaruia, pe care trebuie sa si-o asume.

tu ii judeci si ii etichetezi intr-un mod agresiv.

si daca tot ai renuntat la apelative sablon, nu te si prezinti? ca sa fie fair:)

by: Béranger

Sat, 13 Mar 2010 20:54:57 +0000

OK, retrag apelativul „fătucă”.

Nu știu cine te-a pus să muncești de-ai ajuns la spital. Nebunia? Lipsa de instinct de conservare?

Pe alții îi împing ratele la bancă. Din momentul în care au o leafă mai bună (poate fi 600 € net, poate fi 1500-2000 € net, nu importă), de bagă ca proștii să cumpere în rate mașini și case, proaste și scumpe. După care… au devenit fără să vrea sclavi, sunt obligați să muncească, nu-și permit să rămână în stradă DELOC, nici măcar o lună!

Imaginează-ți că acum 20 de ani, în Europa (de vest), un angajat mediu avea ECONOMII la bancă echivalente la cel puțin câteva mii de dolari. Acum s-a ajuns (pe stil american), ca un salariat european să aibă DATORII la bancă de cel puțin zece mii de dolari!

Și-atunci, cum mai poți vorbi de libertate, cum îi mai poți acuza pe proștii care se spetesc până ajung în spital sau la morgă?

by: Cristina Bazavan

Sat, 13 Mar 2010 20:37:47 +0000

@ela, citeste story-ul de la link te rog

by: ela

Sat, 13 Mar 2010 20:34:28 +0000

Imi cer scuze pentru felul in care am scris, tastatura mea duce lipsa de tasta “G”

by: ela

Sat, 13 Mar 2010 20:32:32 +0000

Cristina, nu iti dau dreptate. Sunt multi oameni care muncesc pana la epuizare pentru ca sunt constransi sa munceasca in felul acesta. Pentru ca daca nu aduc rezultatele cerute sunt retroradati, concediati etc.

Nici un sef nu va veni la anajat sa-i spuna: “Aici dormi la noapte, pe birou!”, te constrane intr-un fel sau altul. Printr-un deadline, printr-un spor. Si cred ca stii si tu foarte bine.

Eu personal muncesc si in weekend. Weekend de weekend, pentru ca altfel nu fac fata deadline-ului. Anajatorul habar nu are de lucrul asta pentru ca il intereseaza doar rezultatele. Iar eu imi iau din cand in cand zile libere pentru ca nu ma pot ridica din pat si chiar la RALUCA STROESCU ma andesc de fiecare data.

Poate ca nu sti ce inseamna sa ai diabet si sa te epuizezi… mai documenteaza-te, tot esti jurnalizta!

by: Cristina Bazavan

Sat, 13 Mar 2010 20:15:49 +0000

nu comentariul ma deranjeaza ci impertienta limbajului. cred ca poti si altfel sa-ti sustii ideea.

ceea ce spui tu e paralel cu ceea ce spun eu; merge in aceeasi directie, dar nu se suprapune.

daca angajatorului nu-i pasa, de ce angajatul se supune?
noi decidem in dreptul nostru, nu angajatul.
(si spun asta in cunostinta de cauza, sapt trecuta eram la spital de oboseala, dar eu am muncit pina n-am mai stiut de mine, nu m-a pus nimeni.)

suntem adulti, suntem reponsabili pentru faptele noastre, sa nu ne ascundem dupa degetul angajatorului.

dar, cum spuneam, asta e o discutie paralela cu abordarea jurnalistica a acestui deces.